"Jos la Zau de Câmpie S-a prins pojghița-argintie Între tufele spinoase, Cu călinele rămase.
Sunt doi șoareci pe patine Ce strâng boabe de căline; În blănițe de ardezii Lucesc razele amiezii.
Se opresc c-o labă-n șold; Ramurile le dau bold, Se spală puțin pe față Și iar lunecă pe gheață.
Iar când stele se ivesc, Șoarecii încremenesc Cu lăbuțe ridicate Sau cu capul dat pe spate."
La bunici n-am fost demult, Ei nu știu cât am crescut Și la Zau de Câmpie Cu povestea mă îmbie...
|

|