Zorelele sunt florile care dimineața când se deschid spun poezii. Rândunelele vin să le asculte și spun poeziile mai departe copiilor. Zorele este poezia copilăriei la care ne întoarcem mereu.
Printre stâlpii cu zorele - Cercuri iuți de rândunele, Pe sub bolțile de lut Cuiburi multe și-au făcut.
În zori gureș ciripesc, Puișorii se trezesc. De pe lujeri verzi, zorele Se deschid ca mari umbrele.
Și copiii au deschis Ochi rotunzi, prea plini de vis. În pătucuri stau pe burtă, Parcă simt miros de turtă...
Ei deschid cu veselie Ușa la bucătărie Și pe ușă, într-o c’ipă Se strecoară-o rândunică. * Am cules două zorele, Le-am ținut ca pe umbrele, Am pornit-o la plimbare Cu umbrelele de soare.
Plete negre sub petale, Glezne albe în sandale, Pe năsucul cel golaș, Se așază-un fluturaș. * Hei-hei-hei, copilărie, Casa a rămas pustie? Nu! Se-ncolăcesc zorele, Își fac cuiburi rândunele.
