(copy 1)
[Translate to de:] Povestea mea de Crăciun a avut loc într-un orășel, cocoțat pe un podiș plin de păduri în care era obiceiul ca în seara de Crăciun, copiii să fie aduși într-un conac vechi aflat în pădure, pregătit pentru ei, și lăsați singuri sub supravegherea unui s’ujbaș al casei.
Lucrul acesta îi bucura foarte mult pe copii deoarece aveau o seară a lor, plină de strălucire, de daruri și veselie, seara de Crăciun și mulți copii visau la această seară cu luni înainte iar pentru o parte din ei era tot ce se întâmpla mai frumos într-un an întreg. Atracția serii era bineînțeles sosirea lui Moș Crăciun în carne și oase, sarcină pe care și-o asuma câte un tată sau un s’ujbaș de la primărie sau un actor de la teatrul din orășel. În așteptarea lui Moș Crăciun, omul însărcinat cu supravegherea lor puse niște discuri cu muzică potrivită pentru ei la un patefon care se afla acolo iar copiii se luară de mâini și începură să joace. Dar pe măsură ce umbrele serii deveneau tot mai albastre, erau tot mai neliniștiți. Tot mai des se duceau și-și lipeau nasul de geam privind în lungul drumului care tăia pădurea chiar în fața casei. Dar cea mai neastâmpărată dintre toți era o fetiță a cărei poreclă era
[Translate to de:] Bucle-în-Vârtej și care nu și-o dezmințea, deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Deodată, un copil strigă: Vine! Și toți copiii se repeziră ciucure la ferestre iar omul ieși afară să-l întâmpine. „Vine Moș Crăciun! Vine Moșul!” strigau copiii iar Bucle-în-Vârtej țipa: „Vine moșul cu nasul roșu!” Într-adevăr, printre copaci se apropia o lumină galbenă și copiii deslușiră niște reni, apoi sunetele c’opoțeilor de la hamuri. Sania cu Moș Crăciun se opri în fața casei în timp ce copiii numărau renii:
-Unu, doi, trei, zece, paisprezece, nouăsprezece, douăzeci, douăzeci și cinci, douăzeci și șase!
-Uraaa! Moș Crăciun a venit cu douăzeci și șase de reni! strigă un băiețel și de bucurie făcu roata.