|
Era toamna, era frig,
Cand vazui doi ochi sclipind.
Pe dupa o tufa deasa
O fata misterioasa.
“Ramonica!” – spune mama,
“Hai, ca ne asteapta Doamna!
Noi la timp sa fim la scoala
Lucruri noi te-asteapta iara.”
“Stai putin, mama, te rog,
Sa vad ce-i ast ghemotoc”
Si o strig “pis,pis, pis,pis”
Ea – un “miau” – atat a zis.
Si ma uit cu-asa mirare
Si o-ntreb incet “mancare?”
Ea facu un pas spre mine
Si stiind ca o voi tine
Drept in brate mi-a sarit
Si-acum cred ca mi-a zambit.
|
Imagine realizată cu AI
|
