A fost odată o fetiță,
pe care o chema Mihaela.
Mihaela avea un frate geamăn,
pe care-l chema Wolfgang.
Într-o zi Mihaela și Wolfgang
au vrut să meargă în oraș,
dar cu toate că Mihaela
își căuta pantofii de zece minute bune,
nu și-a găsit nici un pantof.
- Hi, hi! nu-și găsește pantofii! Nu-și găsește pantofii!
râdea Wolfgang de ea.
Dar i-a pierit râsul,
când a văzut că nici el nu-și găsea pantofii.
Acum își căutau amândoi pantofii.
Căutau și căutau, dar nu-i găseau nicăieri:
au căutat după ușa din camera mare,
după ușa din baie,
în dulap și în frigider,
dar pantofii nu erau de găsit.
În sfârșit, Mihaela a găsit
ascuns sub pat,
pantoful de la piciorul drept.
Și după fotoliu a găsit și Wolfgang
pantoful de la piciorul stâng.
Dar nici unul nu-și găsea celălalt pantof.
- Ce ne facem acum? a întrebat Mihaela.
- Mergem la plimbare. Hai să facem o încercare, propuse Wolfgang
Mihaela cugeta cu voce tare:
- Un pantof pentru fiecare dintre noi trebuie să ajungă.
