Maimuța furioasă
În mijlocul junglei
și-a închipuit odată, o maimuță,
că ea era un șerif-maimuță.
Maimuța a cules o banană mare și s-a gândit:
“Asta nu este de fapt o banană ci pistolul unui șerif,
mai bine zis PISTOLUL BANANĂ AL ȘERIFULUI MAIMUȚĂ.”
După aceea și-a pus pe cap
O frunză verde, tropicală și și-a spus:
„Asta nu este o simplă frunză al unui arbore tropical,
ci mai bine zis PĂLĂRIA DIN FRUNZĂ TROPICALĂ A ȘERIFULUI MAIMUȚĂ“
Cinci minute mai târziu, șeriful maimuță cu
PISTOLUL BANANĂ AL ȘERIFULUI MAIMUȚĂ și
cu PĂLĂRIA DIN FRUNZĂ TROPICALĂ A ȘERIFULUI MAIMUȚĂ
pe cap, a întâlnit o girafă.
- Hei tu! Labele sus!
- De ce? a întrebat girafa, nevinovată.
- Pentru că eu sunt șeriful-maimuță, și
uite aici am maimuța șerifului ba-na-nă!
- O, nu! Scuze! Am vrut să zic:
- Aici am banana maimuței șerif.
- O, nu! Sfinte Sisoe! Cum se numește chestia asta?
Maimuța nu reușea să spună pur și simplu:
„Eu sunt un șerif-maimuță și aici este pistolul meu, PISTOLUL BANANĂ AL ȘERIFULUI MAIMUȚĂ!“
Maimuța nici nu a îndrăznit să amintească de PĂLĂRIA DIN FRUNZĂ TROPICALĂ A ȘERIFULUI MAIMUȚĂ.
Cam după douăsprezece încercări, a reușit în sfârșit să pronunțe, fără să se împotmolească:
„Eu sunt un șerif-maimuță și aici este pistolul meu, PISTOLUL BANANĂ AL ȘERIFULUI MAIMUȚĂ!“
-Deci, sus cu labele!
Dar girafa își luase de mult tălpășița.
