|
Ce pisică, tot mereu
Sare pe scaunul meu!
Dacă mă așez în grabă
Aș putea să-i rup vreo labă.
Am împins-o jos, sub masă,
Ea m-a mușcat arțăgoasă.
Când am vrut s-o iau de ceafă
S-o arunc în neaua deasă,
Capul și-a lăsat pe spate
Cu pupile dilatate,
Triste, dulci, de catifea...
I-am dat drumul pe podea.
Torr, torr, mi-e tare frig,
Rupe-mi din al tău covrig
Dar înmoaie-l bine-n lapte,
Mângâie-mă mult pe spate!
Crește stratul de zăpadă.
Arțăgoasa-i sus pe ladă.
Mă ridic să ațâț focul,
Mă întorc, mi-a și luat locul!
|
|
