Baltazar la Paris
Mama și tata aveau de făcut o vizită la Paris și m-au luat și pe mine de nevoie, pentru că bunica n-avea timp să se ocupe de mine, ea a zburat la Budapesta cu o prietenă să cumpere țigări și salam la preț redus. Așa că nici de data asta nu am putut dormi la bunica. Eu, mama și tata am plecat tustrei la Paris fără mașină, pentru că tata a spus că francezii nu știu nemțește și dacă-și bagă dracul codița și el se rătăcește cumva pe-acolo, nici un tâmpit din ăia nu-i în stare să-i explice drumul. Căci franceza e o limbă secretă, pe care francezii au convenit s-o vorbească numai ei între ei, așa cum vorbesc eu cu Ben și Max păsărește ca să nu priceapă proasta de Jennifer care-i treaba.
Așa că am plecat cu toții cu trenul la Paris, dar înainte de asta mama a deschis în hol cele trei valize pentru că tata a vrut neapărat să-și îmbrace pantalonii maro pe care mama îi împachetase deja și nici nu mai știa unde. În prima valiză nici urmă de pantalonii lui tata, în a doua leat și în treia și mai puțin, așa că am pierdut trenul de dimineață, numai pentru că tata a spus ca el numai în chiloții ăia prăpădiți nu merge la Paris. Pai unde dracul sunt pantalonii maro? A strigat mama, că doar nu i-o fi mâncat pământul. Mama avea foarte multă dreptate, căci pantalonii tatei, nu-i mâncase nimeni, ei se aflau din fericire în prima valiză. Dar mama a avut ghinion și nu i-a putut găsi de la bun început pentru că se tot gândea la trenul ăla pe care de aia l-am și pierdut și în care tata rezervase trei locuri. Dar ce să-i faci, acuma hai, hai leliță, plecase trenul cu tot cu cele trei locuri rezervate, și următorul tren pleca de-abia peste câteva ore așa că lui tata i-a rămas suficient timp ca să-și îmbrace pantalonii de câte ori voia.
După aia ne-am dus la tren. În tren era multă lume cu cățel și purcel, așa vine vorba, pentru că majoritatea n-aveau cu ei decât cățelul. Și toți stăteau pe locurile lor înăuntru în compartimente, numai noi nu, căci locurile noastre plecaseră. Noi am stat afară pe culoar în picioare. Asta a fost supermișto, că așa puteam să mă uit nu numai pe o singură fereastră la peisaj, ci la mai multe deodată pentru că fugeam mereu-mereu de colo-colo. Dar după aceea controlorul s-a uitat urât la mine și a spus să termin că altfel e jale. Că trenul nu-i loc de joacă, a spus el, ceea ce însă știam de mult.
Și dintr-o dată, pac! s-au eliberat două locuri într-un compartiment și mama și tata s-au aruncat bucuroși pe ele, caci eu sunt încă un copil și pot sta și în picioare. Dar mi-au zis să stau numai într-un singur loc și anume în așa fel încât să mă poată vedea bine și că dacă mai fug ca turbatul pe culoar o iau pe coajă. Așa că am stat foarte liniștit sub ochii lui tata și ai lui mama și m-am uitat pe un singur geam și asta a fost nașpa. Dar după s-a întâmplat ceva fain, care m-a salvat: brusc și pe neașteptate mi-a venit să fac pipi și asta am voie s-o fac și fără însoțitor.
- Dar să te întorci imediat când ești gata, Baltazare! a zis mama.
- Cum adică, tu nu te duci cu el? a întrebat tata.
- Eu nu am nevoie! Dar de ce nu te duci tu?
- Pai nu vezi că eu citesc ziarul?
- Pentru tine ziarul e mai important decât copilul.
