Era rău. Făcea rele în țara lui, a făcut rele și la noi. Cu înțelepciunea voastră, dragii mei supuși, ați găsit calea de a-l goni din țara omuleților-furnicuță. Nu cu răul sau cu forța, ci cu binele. Voi ați scăpat de el, dar, așa cum ni s-a povestit, piticul portocaliu a făcut rele peste tot pe unde a trecut. I-a fost mai bine? Nu! Nu i-a fost mai bine. Dimpotrivă. Sunt sigură că, dacă s-ar fi purtat frumos, nu ar fi murit de foame, poate nici de frig și ar fi trăit liniștit. Totuși, foamea și frica i-au fost de învățătură. Acum îi pare rău, vrea acasă și promite să se schimbe în bine. De aceea, propun să îl iertăm și noi, așa cum l-a iertat și Lico Bocotiti, pentru toate stricăciunile și pagubele produse și să-l socotim prieten.” Îți dai seama, dragă Sara, ce aplauze au izbucnit și cum Agâmbici și chiar eu însămi, aveam ochii în lacrimi, iar inima ne bătea, gata să ne spargă piepturile.
- Ce frumos!
- Apoi, au apărut din nou, ca din senin, omuleți cu tăvi pe care se găseau tot felul de bucate alese. S-a încins o petrecere pe cinste! Eu nu aveam loc să
mă mișc, însă Agâmbici s-a strecurat, călcând cu grijă și a făcut cunoștință cu o mulțime de omuleți. I-a întrebat cum de pot fi așa de harnici, pentru că
ar dori și el să fie, dar până acum nu a putut. Omuleții i-au spus că pentru ei nu este greu, fiindcă sunt foarte bine organizați și se ajută unul pe altul. Mă rog, i-au dat o mulțime de sfaturi bune și l-au invitat să-i mai viziteze și pe vreme frumoasă, ca să stea pe-afară și să nu fie atât de înghesuiți în arena circului. Cu această promisiune, s-a trecut la pregătirile de drum.
- Sunt curioasă cum au făcut.
- Simplu. Dacă îți amintești, zâna lor era prietenă cu zâna piticilor portocalii.
- Care te-a făcut și pe tine portocalie.
- Chiar ea. Cum au aranjat ele nu știu, dar, după ce am părăsit circul, dintr-o dată s-a deschis în fața noastră o cărare.
- Fermecată?
- Cu siguranță. Pe ea am mers...
- Tu și Agâmbici?
- Da, însă, din prudență, pe Agâmbici l-am ascuns iarăși în rucsac. Piticii erau încă supărați pe el.
- O, da! Îi era frică? Ați ajuns cu bine în țara de sub nisip? Ce au făcut piticii portocalii?
- Stai un pic. Prea multe întrebări. Mă zăpăcești.
- Ai obosit? Vrei să încaleci?
- Să încalec?
- Știi tu... cum faci mereu: „Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus poveste-așa!”
- Ha-ha! Bine: „Și-am încălecat pe-o căpșună și ți-am spus o mare și gogonată minciună!”
- Noapte bună, Lico Bocotiti!
- Noapte bună, Sara! Noapte bună, copii!
