O poveste cu tata, mama, Mircea și ursul polar
- Mamă, e timpul să-mi spui o poveste!
- Hm, da, așa e! Cu ce să fie povestea?
- Cu tata, mama, Mircea, cu ursul polar și cu tata care merge la ursul polar și vine la Mircea...
- Ohh!
A fost odată ca niciodată, a fost... tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui. Tata a mers cu autobuzul, cu trenul, cu avionul supersonic și în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. A ajuns la Polul Nord și s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. Așa de mult s-a împrietenit ursul cu tata, încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele, ghețarii, focile, aurorele boreale și eschimoșii și s-a urcat în sanie să plece, ursul s-a cocoțat repede la spatele saniei și s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport.
Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu, ursul polar a trebuit ascuns bine, că nu era lăsat să urce în avion. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaș sac care a trecut vreodată pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat necontrolat.
Tata se uita cum sosea bagajul și se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos, apoi tata și bagajul lui săltăreț au ieșit din aeroport și...
-Un taxi, vă rog, la aeroport... pentru gară. Dar când a venit taxiul și a văzut ce era de cărat, a întors fără să mai stea de vorbă. În cele din urmă o căruță cu cai a oprit și l-a luat pe tata și pe ursul polar și i-a dus cu chiu cu vai până acasă.
Odată ajunși acasă... au intrat în casă. Vecinii se uitau prin gard și se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate, uite ce bagaj mare... de abia așteptau să fie poftiți să vadă, mai ales că tata era foarte prietenos și casa le era deschisă tot timpul.
