Moșul a oprit sania, s-a ridicat și și-a vânturat brațele prin aer:
- Ei, ia potoliți-vă, să știți că nu vă aduc nimic... îngerași răi ce sunteți! Apoi pufnind și bombănind s-a așezat la loc în sanie în vreme ce tata ținea hățurile și se străduia să împărtășească supărarea tovarășului său de drum, deși ar fi avut chef să se tăvălească de râs prin zăpadă. O vreme au mers liniștiți, când brusc, au intrat într-un nor de comete. Moș Crăciun a strâns din fălci mormăind „Lasl că știu eu cine a făcut asta, or să vadă ei când mă-ntorc”, dar tatei i s-a părut că făcea același efort să-și compună o figură solemnă.
După ce au ieșit din norul de stele, tata a îndrăznit să-l întrebe pe Moș Crăciun:
-Moș Crăciun, cum faci să ajungi într-o singură noapte la toți copiii?
-Îți spun, să știi, numai ție, a zis Moșul, tainic. E simplu, am puterea de a mă multiplica de milioane de ori, de atâtea ori câți copii sunt, rămânând însă același Moș Crăciun în toți, astfel că de fapt eu nu merg decât la un singur copil, o singură dată...
-Înțeleg, a zis tata. Ai un cadou și pentru băiețelul meu?
-Sigur. Dacă nu mă înșel, îl cheamă Mircea?
-Mircea știe că tata e pilot de încercare, zboară mereu pe deasupra norilor și odată l-am luat cu mine în călătorie și i-am arătat casa ta.
Era noapte târziu când sania a oprit în fața casei noastre.
-Uite, a zis Moș Crăciun, și a scos un dar pentru mine, du-i asta!
-Nu intri puțin?
-Nu, trebuie să mă și întorc, la copiii mei, îngerii, care după cum ai văzut, sunt la fel de buclucași ca și cei de aici...
-Mulțumesc din suflet, Moș Crăciun!
Tata a bătut în geam iar sania Moșului s-a ridicat ușor în aer și un copil care dormea într-un pat alb s-a ridicat și s-a repezit la fereastră, în timp ce luminile din casă s-au aprins, săltând și țipând, nebun de bucurie:
-A venit tata, tata de deasupra norilor...
