Imola Molnar
În timpul săptămânii sunt educatoare, iar sâmbăta și duminica, turistă.
Lunea îi ajut pe ștrengarii de grădiniță să facă din măgar armăsar.
Marțea le citesc câte o poveste despre prințese răpite, dragoni cu șapte capete și purceluși roz.
Miercurea le arăt cum să numere sâmburi de vișine magice.
Joia învățăm mersul racului, mersul piticilor.
Vinerea plantăm bujori și garoafe.
Sâmbăta îmi fac bagajul și cu camarazii mei ne dăm cu caiacul pe Mureș sau ne cățărăm pe Piatra Secuiului și din când în când pedalăm pe biciclete până la Bezid. Dacă plouă, o peșteră e numai bună de adăpost. Aici admirăm stalactitele și liliecii.
Duminica mă întorc în căminul meu modest și scriu despre perlele de var, stâncile abrubte și cascadele duruitoare, care m-au înduioșat. Și uite așa s-a născut jocul „Razelana”.Nici gunoiul până la brâu din Peștera Câmpenească, aruncat între concrețiunile de calcar, nu m-a lăsat indiferentă. Acestei peșteri i-am dedicat povestea „Prințesa Glas de Clopoțel”.
