Cei doi băieți au stat pe gânduri. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună, deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei. Și asta nu era nimic – dar rămâneau și cu urechile de măgar - pentru toată viața. Așa că s-au sfătuit puțin și pe urmă au început, sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune:
- Biinee... Uite! Capra, leul și vaca s-au înfrățit. Voiau să-și pună banii la un loc, ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. Atunci capra...
- Minciună! Nu se poate așa ceva. Leul le-ar lua imediat banii caprei și vacii, ba mai mult, să fie fericite dacă scapă cu viață dintr-o asemenea tovărășie. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteți?
Atunci cei doi s-au retras din nou, au mai stat puțin de vorbă, apoi al doilea băiat a zis:
- Era odată o bucătăreasă foarte bună... Într-o zi a tăiat un pui și l-a prăjit. Stăpânul ei avea musafiri la masă. Dar puiul mirosea așa de bine, încât îți lăsa gura apă. Trebuie
neapărat să gust, a zis ea, să văd dacă are destulă sare. Și a rupt o aripă. Pe urmă, ca să nu se observe, a rupt-o și pe cealaltă. Treptat, a mâncat tot puiul. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei și i-a spus: puiul e gata, dar cuțitele s-au tocit. Ar trebui ascuțite. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuțitele pentru masă. Ea a așteptat ca musafirii să vină și le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. Îl auziți cum își ascute cuțitele? Vrea să vă omoare. Așa că toți au fugit speriați. După care s-a dus înapoi la stăpân și i-a zis: ce prieteni ciudați aveți! Au venit, au furat puiul și au plecat!
