și fiecare balon era mai mare decât un copac,
prins în culori minunate.
Baloanele păreau un curcubeu care dansa.
Magicianul a observat că Frederic le privea și l-a întrebat:
- Nu e așa că sunt frumoase baloanele mele?
- Da, da! a răspuns Frederic,
trebuie să recunosc asta, pe bună dreptate.
Deodată s-a ivit și Leul din spatele unui copac
și a început să ragă, așa cum făcea el de obicei.
Leul a scos un răget atât de puternic, încât un balon s-a și spart.
Magicianul a început să tremure de frică.
- Nu-ți fie teamă! a zis Frederic,
Leul este prietenul meu și el nu face nici un rău nimănui.
Dar magicianul tremura încă.
- Spune-i și tu, că nu faci rău nimănui, l-a rugat Frederic pe Leu.
- Frederic are dreptate, a zis Leul,
eu rag numai pentru plăcerea mea,
exact așa cum ție îți place să faci vrăji.
Leul i-a povestit Magicianului
cât de singur s-a simțit până să-l cunoască pe Frederic.
După asta, Magicianului nu i-a mai fost teamă de Leu.
- Leule, aș vrea să fiu prietenul tău, a zis Magicianul către Leu.
- Cine este prietenul Leului, este și prietenul meu, a zis Frederic.
Cei trei prieteni au pornit la drum.
Drumul în trei era mult mai distractiv decât în doi.
Și așa s-a făcut că toți trei mărșăluiau
pătrunzând tot mai adânc în pădure.
Frederic mergea în față,
după el urma Leul
iar Magicianul era ultimul din coloană.
