Pufuleț se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că, în sfârșit, nu mai era singur.
După ce Pufuleț termină de mâncat, Negrilă îi spuse:
„Vino, am o surpriză pentru tine!”
Când ieșiră amândoi din beci, Pufuleț avu o surpriză: din cer cădeau niște pete albe și pufoase ca blana lui. Petele ajungeau pe asfalt și se adunau în straturi.
„Este prima ta ninsoare...” îi spuse Negrilă lui Pufuleț. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau și cădeau tot mai mulți spre pământ. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată, de după centrala termică a cartierului, o lumină puternică începu să îi năpădească. O sanie roșie și mare, cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri, stătea un moș mare și gras, cu pletele albe și barba lungă. Pufuleț încremeni iar instinctul său de cățeluș îl făcu să latre către sanie. Abia atunci Moșul îl zări și, oprind renii, se dădu jos din sanie la Pufuleț și noul său prieten, Negrilă. Pufuleț era atât de speriat, încât Negrilă îi șopti la ureche:
„Nu te speria! E Moș Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuți...”
Văzându-l speriat, Moșul îl luă în brațe pe Pufuleț și îl mângâie cu dragoste:
„Cum te cheamă, cățelușule?”
Cu jumătate de lătrat, Pufuleț răspunse:
„Pufuleț... Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă...”
Moșul, gândindu-se o c’ipă, îl luă pe Negrilă de o parte și îi șopti la ureche ceva. După care Negrilă veni la Pufuleț și îi spuse:
„Pufuleț, Moșul are de dus cadouri la doi frățiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un cățel, iar celălalt o pisică. Moșul s-a gândit la noi. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilași...”
Pufuleț dădu afirmativ din cap și împreună cu Negrilă, urcară în sania Moșului.
Și uite așa, povestea tristă a lui Pufuleț a devenit un basm fericit. Cei doi copilași au avut o mare bucurie când, dimineața, i-au găsit pe Negrilă și Pufuleț lângă cizmulițele lor. Astăzi, Pufuleț are o cușcă a lui, pe care îi scrie numele. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. Mai ales când Pufuleț primește oase pe care le împart frățește.
Și se mai gândește Pufuleț la mama sa, aflată acum în ceruri... Și la Moș Crăciun ce va veni anul viitor... O dată cu primii fulgi de zăpadă...
