Nenorocitului mic,
Năzdrăvanului pitic?
- Vezi c-ai înțeles și tu
Ce mă frământa acul?
Apoi m-am neliniștit
Căci lângă mine-au venit
Chiar copiii din cartier.
Am crezut atunci că pier!
Să nu știe că sunt vie,
M-am prefăcut jucărie.
Dar m-a ridicat de jos
Un băiat mai curajos,
Ce i-a anunțat îndată
Că sunt broasc-adevărată.
Atunci când mi-am revenit,
Pe limba lor am vorbit,
Povestind, pe îndelete,
Ce caut lângă perete.
Când am spus de Agâmbici,
Numai ce-l observ pe-un pici
Că roșește fâstâcit.
Imediat eu m-am gândit
Să spun marele secret
Despre piatra violet,
Pe puști să-l speriu un pic
Ca să mi-l dea pe pitic.
Așa cum m-am așteptat,
Mititelul s-a speriat
Și pe urmă, repejor,
S-a dus până-n dormitor.
- Ce spui? M-ai făcut curioasă.
- Cred. Căci s-au întors c-o casă
Micuță, de jucărie,
Din carton și din hârtie.
Închis ca-ntr-o închisoare
Și speriat, nevoie mare,
Tremura nea Agâmbici,
Acum prizonier la pici.
- Cum a scăpat din borcan?
- Băiețelul năzdrăvan
Nu a vrut să țină seama
De ce îl rugase mama
Și s-a dus, pe timp de noapte,
Să-și ia dulceață și lapte.
Iar dacă n-a fost atent,
S-a-mpiedicat, evident,
Răsturnând, fără să știe,
Pe jos, în bucătărie,
Borcanul cu Agâmbici.
- Ce de aventuri ne zici!
……………
- În acel moment, dragă Sara, auzind că l-am găsit pe piticul portocaliu, omuleții-furnicuță au început să vorbească între ei, să se întrebe dacă Agâmbici o fi aici, cu mine și, în arena circului s-a făcut mare agitație. Am înțeles că a sosit momentul să îl scot pe pitic la lumină. Înainte de asta, am atins piatra violet pe furiș și o lumină plăcută a învăluit locul. S-a făcut brusc liniște, iar eu am spus repede că Agâmbici și-a cerut iertare și i-am promis că-l duc acasă.
- Și ce au făcut omuleții-furnicuță? – întrebă Sara.
- Au început să aplaude și să strige: “A-gâm-bici! A-gâm-bici! A-gâm-bici!” Atunci, piticul portocaliu a prins curaj și și-a scos capul din rucsac.
- Și?
- Și… ar mai fi destule de spus, dar eu… aaa (se auzi un căscat).
- Am înțeles, Lico. La culcare!
- Bine. “Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus poveste-așa! Și-am încălecat pe-o căpșună și ți-am spus o mare și gogonată minciună!”
- Noapte bună, Lico Bocotiti!
- Noapte bună, Sara! Noapte bună, copii!
