pielea lui. Am calmat-o eu, repede.
- Cu piatra fermecată?
- Nu, doar cu vorba bună și s-a liniștit. I-am povestit și ei tot ce am pățit de când ne-am despărțit și i-am cerut sfatul cum să facem acum să găsim drumul spre casă. Știi ce idee i-a venit?
- Nu știu.
- A spus că face ea o gaură în stejarul trăznit – adică ce mai rămăsese din el –, iar eu, cu Agâmbici pe carapace, să mă strecor pe acolo și să coborâm până la locul care dădea spre țara de sub covorul de frunze veștede.
- Ce idee bună!
- Și ce drăguță ciocănitoare, care a vrut să muncească pentru noi. După ce a fost gata gaura din stejar, ne-am luat rămas bun și de la această prietenă și am pornit cu încredere spre Å¢ara de sub covorul de frunze veștede. Eram sigură că de aici încolo va fi foarte ușor.
- Nu a fost?
- Judecă și tu. Când am trecut prima oară prin țara omuleților furnicuță, era toamnă. Frunzele căzute din copaci formaseră acel covor multicolor, la adăpostul căruia trăia un întreg popor. La întoarcere, era deja iarnă și totul se afla sub zăpadă. Covorul de frunze veștede, ia-l de unde nu-i.
- Vai, Lico Bocotiti, prin câte aventuri ați trecut!
- Când am văzut zăpada aceea rece, primul meu gând a fost la hărnicuții omuleți. Oare au înghețat cu toții? Å¢ara de sub covorul de frunze veștede era acum o altă țară, pe care am numit-o imediat Å¢ara de sub covorul de nea. Am intrat în ea cu mult curaj. Agâmbici, în schimb, a început să plângă și m-a rugat să-l las să intre în rucsăcelul meu.
- Era loc?
- Se făcuse loc destul, fiindcă din mâncarea pentru drum am tot gustat și acum mai aveam doar puțină pâine și un pic de brânză. Asta, pentru amândoi, fiindcă piticul fusese cam lacom și își mâncase deja toate proviziile. Noroc cu mine, că sunt prevăzătoare.
- Pre-vă-ză...
- ...toa-re.
- Adică... vezi prea bine?
- Ha-ha! E un cuvânt nou pentru tine, Sara?
- Da.
- Nu e vorba de văzut cu ochii, ci a fi prevăzător înseamnă... cum să spun mai pe-nțelesul tău... Mai bine îți dau un exemplu: când mergi la parc, ai observat că mămica ta are la ea o sticluță cu apă – în caz că-ți va fi sete sau o jachețică – în caz că-ți va fi rece sau alte lucruri de care nu ai nevoie la plecare, dar s-ar putea să ai nevoie mai târziu?
- Are și o banană sau un măr.
- Ai văzut? Înseamnă că este prevăzătoare și se gândește dinainte că tu o să-i spui că ți-e foame sau sete...
- Acum știu, Lico Bocotiti. Tu ai fost prevăzătoare și ai păstrat mâncare pentru mai târziu.
- Dar Agâmbici nu a fost și și-a mâncat-o pe toată de la început.
- Aaaa... (se auzi căscatul Sarei)...
- Å¢i-e cam somn. Ia să fiu eu prevăzătoare și să mă opresc aici cu povestitul, ca să nu adormi pe fotoliu.
- Biiine... Noapte bună, Lico...
- Nu lipsește nimic?
- Ba da. Ha-ha! „Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus poveste-așa”.
- „Și-am încălecat pe-o căpșună și ți-am spus o mare și gogonată minciună”. Noapte bună, Sara! Noapte bună, copii!
