A urmat o luptă pe viață și pe moarte. Jungalia ardea tot ce îi stătea în cale dar Zoralio a făcut un semn și s-a pornit ploaia. Jungalia a înălțat un văl de ceață și a făcut noapte peste tot în Țara Arrom dar Zoralio a apărut călare pe cornul lunii și a împrăștiat ceața. Atunci Jungalia s-a transformat în împăratul Zoralio, în așa fel încât nimeni nu putea spune care e cel adevărat dintre ei. Dar pentru asta a trebuit să lase o c’ipă din mână oglinda fermecată. Zoralio cel adevărat a luat oglinda, a închis-o pe Jungalia în ea și a aruncat-o în fundul cerului, închizând-o într-un curcubeu. Și azi, când e ploaie sau ceață, o mai putem zări pe Jungalia zbătându-se, dar nu mai poate face rău nimănui, fiindcă nu mai are nici o putere.
Fericiți, Zurinka și Gunjar au plecat înapoi în lumea oamenilor, pășind pe curcubeu, fiindcă erau conduși de dragostea adevărată. Iar despre Țara Arrom se mai aude din când în când ca de o țară minunată, cu munți înalți și ape adânci, acoperită de un curcubeu luminos peste care domnesc un mare împărat vrăjitor și o preafrumoasă împărăteasă: Zoralio și iubita sa, Luludia.
