- O, de chine să nu vă pară rău, a făcut un gest smucit Samu și și-a așezat mai bine căciula, da' găinile și măgaru'... jale!
Gabi bácsi s-a tras către ogor și m-a luat cu el. Mi-a arătat niște urme de căruță. Uite, pe aici au luat-o! Și și-a întins brațul către formele neclare ale întinderii. Mă uit și văd cum dintr-o fașă de ceață se desface un punct alb cu negru. Baruc! Ocolește o baltă cu stuf și crește. Gabi bácsi a spus repede un Viszontlátásra! și a dispărut în ograda lui. Când vine așa, am grijă să fac un salt într-o parte pentru că dacă se ciocnește de mine, mă doboară. Saltul nu-mi iese mereu și nu mi-a ieșit nici atunci. Câinele s-a prăbușit peste mine și am căzut.
L-am prins de zgardă, i-am pus lesa și am plecat cu el în direcția din care venise. Baruc mă trăgea întins. De abia în al treilea sat s-a oprit în fața unei gospodării și a început să latre. Am bătut și s-au ivit doi puștani. Ei erau făptașii. Au furat câinele ca să-l vândă pe o sumă mare de bani, găinile și măgarul le trebuiau lor, cât despre căruță, la care țineam pentru vechimea ei, vroiau s-o pună pe foc.
L-au legat și l-au încuiat într-o magazie dar Baruc și-a ros funiile, a sărit printr-o deschizătură și a fugit. Nu s-au așteptat la asta.
Nu știu de ce mi s-a părut că ceva lipsea. Doi ați fost?
- Nu, Zsolt, Șarpe și cu Pătru sunt la dispensar.
Le-am lăsat niște bani să-și doftoricească rănile, mi-am luat măgarul, căruța și găinile și am plecat acasă, cu Baruc legat de osie. Când m-am apropiat am zărit în curte un polițai care se certa cu cocoșul. Alma desigur că stătea ascunsă în casă, după perdea și savura scena, doar o cunoșteam bine. Am oprit căruța în câmp și am așteptat să plece.
