Un copil s-a așezat pe scaunul lui Moș Crăciun
Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun, într-un orășel cocoțat pe un deal, înconjurat de păduri. Aveau un obicei vechi, copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulți kilometri în afara orașului, în pădure, unde erau aduși de părinții lor și lăsați singuri să îl aștepte pe Moș Crăciun, sub supravegherea unui om de-al casei.
Primul copil sosit a fost o fetiță căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej, deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Ea aprinse împreună cu omul candelele și lumânările, și puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). Începu să țopăie împreună cu omul, apoi luă mătura de nuiele, de măturat zăpada și se așeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-și curețe ghetele de zăpadă de ștergătorul de fier.
Acum, oaspeții cei mici sosiseră aproape toți iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă și țopăia de la un copil la altul, învăluindu-i cu o obrăznicie a ei, fascinantă și molipsitoare. „Vi-ne Mo-șul!” cânta o fetiță iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moșul cu nasul roșu!”. Imediat câțiva băieței o imitară.
Deodată o fetiță strigă: Vine! și toți se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieși la post cu mătura. Venea o sanie cu o lumină galbenă, trasă de un șir lung de reni. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moșului și strigară:
-Bine ai venit, Moș Crăciun! Iar Moș Crăciun le spuse dându-se jos din sanie:
-Bine v-am găsit, dragii Moșului!
Copiii începură să numere renii.
-Uraaa! Moș Crăciun a venit cu douăzeci și șase de reni! strigă o fetiță iar omul își spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar...
Ura! Ce de reni! strigă un băiețel și se cocoță în spinarea unui ren. Nu e voie! strigă un altul și-l trase jos dar Moș Crăciun zise deshămând renii.
-He he, de ce să nu fie voie? Urcați dragii moșului! Și îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii și până să intre în casă făcură niște ocoluri largi prin pădure.
În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor, rezemată în măturoi și uluită. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările, îi mătură de zăpadă pe copite și ghete, apoi îl privi pe moș și pe om care veneau cărând de sac. Moș Crăciun se opri și spuse:
-Poți să intri și tu, draga moșului, să știi că mă șterg pe picioare!
-Știi, unii oameni mai uită! rosti ea.
-Unii oameni da, dar Moș Crăciun nu, îmi dai puțin mătura? Bucle-în-Vârtej îi întinse mătura, Moș Crăciun o luă și mătură scările de zăpadă, în timp ce omul se agita: Lasă, Moș Crăciun, nu se poate... Iar fetița bătea din palme și striga:
-Iată un Moș Crăciun care mătură! Și care a venit cu reni! E ceva nou!
