Omul era uimit, cum Moș Crăciun se făcuse așa de mare, sau cum copiii se făcuseră așa de mici, toate lucrurile din jur erau altfel, mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui.
Apoi Moș Crăciun i-a pus jos pe copii și au jucat ținându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpușile, urșii de pluș și alte dihănii cu blăni de catifea au intrat și ele în horă cu copiii.
Copiii erau atât de fericiți încât din ei țâșneau raze mari, argintii, care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. Văzută de afară, casa era învăluită în jocuri de raze jucăușe dar cei dinăuntru nu-și dădeau seama, copiii credeau că lumina venea de la brad, de la foc și de la mulțimea candelelor și lumânărilor aprinse. Iar cei câțiva trecători prin împrejurimi și-au spus: ia te uită ce iluminație la conacul cel vechi, ce efecte!...
Animalele din pădure s-au trezit și atrase de lumină au venit la ferestre, să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri, veverițe, bursuci, vulpi, ba și un urs. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moș Crăciun le-a zis:
-Ia veniți și voi înăuntru!
Omul le-a deschis ușa și animalele au intrat și s-au prins și ele în horă cu copiii, cu moș Crăciun, cu omul și cu jucăriile, în jurul bradului. Copiii făceau niște salturi mari, mari și rămâneau câte puțin în aer, cu brațele desfăcute sau cu rochiile învolburate, față în față cu câte o veveriță sau un bursuc, apoi cădeau încet jos, lucru care le făcea foarte mare plăcere. Ursul sărea și până să ajungă jos făcea o tumbă...
Vulpile își țineau coada pe un braț iar la brațul celălalt era un băiețel sau o fetiță... Moș Crăciun și Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri și pentru ele... Animalele au ieșit săltând cu darurile către vizuinile lor. O dată cu animalele s-au strecurat afară și renii... Copiii dansau mai departe, ușori... dacă ridicau brațele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetițele atingeau tavanul cu vârfurile codițelor. Nu se știe cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede), când deodată un copil a constatat că Moș Crăciun nu mai era printre ei... L-au căutat, au ieșit afară... nici sania cu reni nu mai era... În agitația căutării lui Moș Crăciun, doar Bucle-în-Vârtej stătea nemișcată la geam... Ea fusese singura care văzuse, hm! sania ducându-se așa de iute că parcă nici nu atingea zăpada, în urma șirului de reni... Lacrimi mari curgeau pe fața fetiței...
Copiii se strânseră în jurul ei.
-Numai tu ești de vină că a plecat Moș Crăciun!
