-Ahaa! Înțeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie!
-Da!
-Adică tu nu crezi că există Moș Crăciun!
-Nu!
-Voi copii, credeți?
-Daaa... Nuuuu... Daaaa!
-Cine crede să ridice mâna!
Ridicară mâinile aproape toți copiii.
-Buuun, și cine nu crede?
Doi băieței mai mărișori, foarte siguri pe ei se ridicară în picioare:
-Noi!
-Aha, zise Moș Crăciun. Ce credeți voi?
-Credem că ești un actor, spuse unul din ei.
-Da, adăugă și celălalt, și eu susțin asta: ești un actor!
-De data asta au trimis un actor foarte bun... șopti Bucle-în-Vârtej, știi... îmi pare rău că spun asta și-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle, trebuie să rămână cu visul lor...
-Aha, mă bucur că te gândești și la asta, draga moșului, ia să vedem noi... ce-i adevărat aici și ce nu... Dar de reni ce zici? Oare și renii mei or fi tot actori?
-Sunt foarte frumoși, și așa de mulți... așa de mulți reni nu am văzut niciodată! Dar de unde...?
Copiii mângâiau renii.
-Auzi, de unde... Ce, nu știți unde trăiesc renii? se miră Moș Crăciun.
-Ba da, știm! spuseră copiii. La Polul Nord!
-Da, spuse Bucle-în-Vârtej, neînduplecată, ești un actor foarte bun iar renii o achiziție nouă a grădinii zoologice!
-Bine, fie și așa, admise Moș Crăciun. Uite, mă gândeam că dacă tot te-ai așezat pe scaunul meu, și ai vrut să-mi ții locul până vin, nu ai vrea să fii Moș Crăciun și acum?
-Eu... să fiu Moș Crăciun?
-Vreiiii? înălță Moșul pe „i” ca și cum ar fi tras-o de bucle în sus.
-Da, spuse Bucle-în-Vârtej iar Moș Crăciun își scoase pelerina cea mare, roșie, și căciula și o îmbrăcă. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă și văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-și dădu seama că se făcuseră pe măsura ei.
Apoi Moș Crăciun și fetița în roșu scoaseră darurile și le împărțiră copiilor. Și ce daruri erau în sacul Moșului!: patine, șiraguri de biscuiți colorați și de zahăr candel, păpuși mari cât fetițele, mingi, căluți, cărți cu poze colorate, creioane, mașini și roboți! Fiecare copil venea, spunea o poezie, apoi copilul îl îmbrățișa pe Moș Crăciun și rămânea la el în brațe. Bineînțeles că și omul primi un dar. În curând, Moș Crăciun se încărcă de copii pe umeri, în brațe, în cele două buzunare, în cizme, trei copii îi stăteau atârnați unul de altul în spinare și un șir stăteau prinși sub cingătoare și așa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej și pe om și începură să joace în jurul bradului.
