Mediana Stan
-Totul a început bineînțeles de la un copil, până să vină pe lume Mircea cel mic, chiar cel din poezii, nu am putut scrie ceva pentru copii, credeam că nu voi putea face asta niciodată, și în plus, mi se părea ceva neserios... dar observându-l pe Mircea cel mic atâta vreme, așteptându-l să se nască, într-un leagăn atârnat de o șură mare, părăginită și privind soarele cu senzația că se rotește în jurul meu, pe câmpia din spatele casei, am simțit că lucrurile se schimbă, și așa s-a născut Cucurigu-Piticot - un titlu mai trăsnit, mai copilăresc, și mai neobișnuit nu am putut găsi. Atunci am văzut cât e de greu de scris pentru copii
-De asta se vaită toți autorii, ca să se dea grozavi.
-Atunci zic că ideile și cuvintele jucau ca șoarecii sub c’ar de lună, pe câmp și nu puteam să le prind și să le așez la locul lor, decât după foarte mare alergătură...
-După șoarecii cu tichie sau după cuvinte?...
-Și după unii, și după altele... alergând așa, am descoperit în cuvintele: Doarme copilul!... o mulțime de sensuri. Toți ai casei își iau figuri solemne și pășesc încet, toate încremenesc când adoarme și se trezesc odată cu el, ca în basm, cu copiii trebuie să fim mereu între basm și realitate... aici cred că este o cheie și pentru viața noastră, în această menținere, în acest între...
-Ce se întâmplă când doarme?
-Râde în somn... Un melc mare, albastru urcă încet pe marginea arcuită a patului, își scoate coarnele pipăind aerul, copilul îi atinge un corn și se retrage, un șorecan se oprește cu cașcavalul furat sub braț și deschide o carte rămasă pe podea.
-De aceea l-au prins pe șorecanul-hoț?
-Posibil, cartea l-a reținut puțin și a fost de ajuns... e chiar Cucurigu-Piticot, copilul visează că se dă jos din pătuc, vine lângă șorecan, citește și râde, întoarce filele și din carte sar șoricei pe patine, lacuri înghețate, lalele uriașe, leagăne, zâne și castele de zăpadă, pisici cu blana roșcată ca boiaua și la fel de iuți, cum să nu râdă? O altă întrebare care îmi vine atunci în minte: care îi este destinul? E adevărat că vin ursitoare și menesc ceva imposibil de schimbat? Aici trecem de acel între și pășim adânc în poveste...