Douăzeci-și-Patru-de-Picioare-Atotștiutoare constată iute:
- Ne mai trebuie un general, alteță! Îl propun pe căpitanul Gros-Pufos!
Mirmidona se ridică și începu să se plimbe în lungul ferestrelor. Era gata să accepte propunerea generalului când văzu un băietan-omidă care arunca cu sulița la țintă astfel încât trecea printr-un șir de meri și se înfigea într-o măciulie de mac. Mirmidonei îi ieșiră ochii din cap de uimire. Abia putu să îngâne:
- Aduceți-l încoace pe flăcăul acela. Cum se numește?
- Acela? E sulițașul Salt-pe-Floare.
Salt-pe-Floare intră în sală și făcu o plecăciune plină de respect. Fața lui arăta elan și bunăvoință. Mirmidona îl privi, apoi spuse hotărâtă:
- El va fi cel de-al treilea general.
- Cum se va numi? întrebară îngrijorați generalii.
Salt-pe-Floare se așeză pe cel de-al treilea scaun liber dinspre regină și spuse:
- Nu vă bateți capul cu numele meu. Împărțiți armata în patru și conducem fiecare câte un batalion.
Cei trei generali atât așteptară. Își curățară trupele alcătuind oastea noului general din cele mai s’abe și mai neghioabe omizi-soldați.
- Hm, spuse Salt-pe-Floare văzându-și dintr-o ochire soldații care îi zâmbeau până la urechi. Adunarea!
Aceștia îl înconjurară călcându-se pe picioare.
