Până în prezent, Șaptezeci-de-Picioare-pe-Cărare fusese singurul general care ajunsese să aibă treizeci și cinci de trese pe un umăr și treizeci și cinci pe celălalt!
După moartea părinților, prințesa Mirmidona își petrecea minutele în consfătuiri cu cei doi generali de rezervă și cei doisprezece consilieri, gândindu-se ce să facă pentru a salva regatul de lăcustele cenușii. Dar de trei ore dezbaterile se învârteau în jurul numelor. Cei doi generali, Douăzeci-și-Două-de-Picioare-Ușoare și Douăzeci-și-Patru-de-Picioare-Atotștiutoare susțineau că în ultima bătălie acumulaseră o mulțime de picioare dar cărăbușii observatori căzuseră din pomi și nu apucaseră să noteze.
- Să fie c’ar, spuse Mirmidona, numele voastre vor rămâne neschimbate până la viitoarea bătălie.
Acest lucru pricinui un val de rumoare din partea celor doi generali și a consilierilor care deveniseră extrem de obraznici după evenimentele ultimei lupte.
Prințesa îi privi uluită, buzele i se uscaseră și vru să se ridice să își așeze mai bine fusta dar generalul Douăzeci-și-Patru-de-Picioare-Atotștiutoare își ținea un picior pe poalele ei.
