Dar nu terminară bine eșafodul că omizile trebuiră să facă față unui nou atac. Mirmidona se gândi că ar fi nevoie de un conducător care să fie un imbold pentru omizi, cum fusese marele general Șaptezeci-de-Picioare-pe-Cărare. Dar cine să fie?
Mirmidona își puse platoșa, coiful și luă sulița. Ieși în fața celor trei armate, își luă avânt și aruncă sulița în generalul Gudron sfărâmându-i scutul și rănindu-l.
Omizilor nu le veni să creadă, ele o urmară pe Mirmidona care ascultă ordinele lui Salt-pe-Floare. A fost o victorie strălucită.
Mirmidona fu dusă în triumf sub o ploaie de flori și încoronată regină. Generalii, care se bătuseră eroic, fură cruțați de eșafod și primiră picioare în plus. Iar Salt-pe-Floare primi numele de Treizeci-de-Picioare-pe-Floare.
În aceeași oră se celebră logodna Mirmidonei cu generalul Treizeci-de-Picioare-pe-Floare. Fu petrecere mare în cetate. Omizile băură vin roz și dansară până amețiră. Dar pe când se plimba cu logodnicul ei pe sub merii înfloriți, fură atacați de lăcuste și cu toate că Salt-pe-Floare avea sulița la el și se luptă vitejește, regina fu răpită și dusă în Cetatea Cenușie.
