A, Ă și  sunt trei soldați,
B e un moș cu burta plină,
C e o întrebare prost crescută,
D e o jumătate de bulină.
E e un elev poznaș,
F e un E fără un picior.
G e un motan cam gras.
H e al optulea din cor.
Alfabetul e casa noastră,
Noi în cuvinte ne ordonăm.
Ajutăm copiii să scrie și să citească.
Și așa, cântând împreună cu literele, Ema și Ela au împins ușor ușa casei și au ieșit din vis... chiar în lumea noastră, în pătuțul lor, exact când ceasul suna, ca în fiecare dimineață, ora șapte. Ora de mers la școală. Mare surpriză a avut domnul învățător în ziua aceea, când Ema și Ela au știut toate literele alfabetului și au citit pe nerăsuflate cuvântul...
- M-e-r-e. Mere!
- Bravo, fetelor! Minunat! Văd că ați reușit să vă împrieteniți cu toate literele.
- Da!
- Ei, a fost greu?
- Nu, nu!
- Sigur că nu! Cu puțin efort și un pic de ajutor, ați reușit.
- Da!
- Sigur că da! Lumea, dragi copii, este toată formată din...
- Litere!
Ema și Ela știau deja că lumea este formată din litere. Care nu mai erau nici arțăgoase, nici plicticoase. Erau prietenele lor.
