Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărți. Nici filme, nici computere, nici semne de circulație, nimic, nimic! Lumea, dragi copii, e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire. Așa că, vă dați seama copii, literele au auzit tot ce s-a întâmplat și s-au cam supărat. Au hotărât atunci să le dea celor două fetițe o lecție și s-au strecurat încetișor în visul lor. Fiindcă, am uitat să vă spun că Ela și Ema, fiind gemene, visau întotdeauna același vis.
Așa s-au trezit Ema și Ela pe malul unui lac unde pescuia un moș foarte ursuz, pe care-l chema Bombănici. Dar în loc de pește, el prindea numai litere. Pe deasupra, pe cer, zburau tot litere. Iar pe drum, în loc de oameni sau animale, umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari și mai mici, mai cursive sau mai aldine, de tipar sau de mână. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. Ema și Ela, dacă voiau să ajungă din nou acasă, trebuiau să treacă lacul. Iar Bombănici le-a spus că, dacă știau ce litere pescuia el, acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. Așa că Ema și Ela au început:
- E litera C!
- Da, de la casă, câine, corn, cocoș...
- Nu, nu-mi place! Mai pescuiesc... Trage, iar trage!- Hopaa!
- Dar asta e R, de la roată, râu, rață, rândunică...- Mai vrem, hai, mai trage! Încă o dată!
- Vai... și asta e A de la apă, avion, aripă...
- Vreau un pește mare, încă o dată! a răcnit moșul.
