- Bine, dar alfabetul trebuie învățat...
- Și mie îmi place să mă joc cu mingea!
- Sigur că da, dar și alfabetul este important...
- Dar... la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt așa de plicticoase... și țâfnoase...
Iar domnul învățător n-a mai avut ce face. A fost nevoit să le lase să se joace. Toată ziua. Până a venit seara. Iar în timp ce săreau coarda, fetițele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele și care suna cam așa:
Un-doi-șapte-cinci,
Pe la școală nu ne prinzi!
Ala-bala-portocala,
Nouă nu ne place școala.
Ne jucăm și ne jucăm,
Nimic nu vrem să-nvățăm,
Toată ziua, iarna-vara,
De dimineața până seara.
- Ahh, am obosit. Uite că s-a făcut seară!
- Și mi-e somn!
- Și mie mi-e somn!
Ema și Ela dorm acum, obosite de joacă. Dar ele nu știu că, fără litere, lumea ar fi în mare pericol. Literele sunt peste tot, fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc. N-ar mai exista scrisori, fiindcă n-ar mai exista adrese. Am încurca și borcanele de dulceață, fiindcă n-ar mai exista etichete. Ba nici n-am ști cine suntem, fiindcă și numele noastre tot cu litere se scriu. N-ar exista bani, fiindcă și pe bani sunt multe litere, ba aproape putem spune că banii sunt făcuți din litere.
