- Apă curată în baltă!
Șase somoni orbi se holbează!
Tropa-tropa-trop, hai la joc,
Perechea mea vei fi pe loc!
- De unde muzica aceasta? întrebă prințesa Glas de Clopoțel și fugi pe malul bălții. Nu-i veni să-și creadă ochilor când văzu palatul strălucind din nou. De bucurie începu să cânte iar țurțurii ding! ding! ding! zornăiau.
- Dincoace de-ogoare negre,
La al viperei burete,
Dincolo de văi și dealuri,
În adâncul unei peșteri,
În palat cu flori de gheață,
Țurțurii cântă și joacă,
Într-o baltă glaciară
Șase somonei dansează.
Ala-bala-portocala,
Cioca-boc, hai la joc!
Între timp regele, regina și toți s’ujitorii palatului o zbughiseră afară și dansau de bucurie.
Flăcăul Sărac stătea țanțoș ca un voinic ce era, dar nu putu rosti nici un cuvânt. În viața lui nu auzise cântec mai ademenitor și nu văzuse o fată mai frumoasă ca Glas de Clopoțel. Își luă inima în dinți, făcu un pas către regele Å¢urțure și grăi:
-Băltoaca ți-am curățat,
Somonii ți-am vindecat,
Å¢urțurii cântă și joacă,
Dă-mi prințesa de nevastă!
