Într-un sat, în apropierea unui oraș mare, locuiau doi copii, un băiețel care nu demult începuse să meargă la școală și sora lui mai mare. Nu o aveau decât pe mama lor dar într-o zi ea muri pe neașteptate iar ei trebuiră să lase școala și să-și caute de lucru. Își făcură câte o legătură cu cărți și haine și porniră pe jos către oraș. Începură să bată străzile cu c’ădiri impunătoare căutând să lucreze și să învețe o meserie totodată dar nici un meșter nu-i primea, spunându-le că fețele lor sfioase și bleguțe nu le inspiră încredere.
Ei intrară din întâmplare într-un atelier de pictură. Acolo era un șevalet mare și cineva lucra în spatele lui și nu dădea nici un semn că i-ar fi observat. Copiii înaintară încet către șevalet dar omul de după el strigă:
- Rămâneți acolo! Nu mișcați!
Copiii rămaseră ca niște stane de piatră și stătură așa ore în șir, până când o pensulă ieși de după șevalet și le făcu semn să se apropie.
Ei înaintară încet către pictor și priviră cu uimire tabloul în care fuseseră pictați, alături de o pasăre, castele, poduri, ...mai mulți sori.
Pictorul scoase din buzunar niște bani:
- Atât vă ajunge, spuse el. Apoi își muie pensula în vopsele și se apucă iar de pictat.
Copiii îi povestiră despre moartea mamei și ceea ce căutau iar maestrul se gândi puțin și spuse:
- Păi ați putea să rămâneți la mine, dimineața mergeți la școală iar când veniți stați aici în atelier și mă ajutați la pictură.
