Ajunsă lângă ei, își căută îndelung cheia uriașă de fier prin fustă, descuie poarta și îi pofti în curtea pavată cu dale gălbui, apoi îi conduse într-o sală a castelului cu jilțuri vechi și cu o masă mare și rotundă care ocupa aproape toată încăperea.
Copiii fură poftiți să se așeze la masă iar barza care îi urmase, veselă, se așeză și ea. Se priveau în tăblia lucioasă ca oglinda iar bătrâna stătea în fața lor și le vorbea despre Orașul Norilor, apoi îi întrebă de unde vin și ce caută. Ei îi povestiră totul iar bătrâna se duse și le aduse vase cu mâncăruri, fructe și băuturi iar în fața berzei puse un vas adânc, plin cu rodii. Copiii și barza mâncară cu poftă și îi mulțumiră. După ce sfârșiră de mâncat și de băut, văzură cu uimire că farfuriile și paharele pluteau pe apă. Masa cea lucioasă era suprafața unei fântâni. Era chiar Fântâna Curcubeului!
Bătrâna adună vasele și atunci un pește veni la suprafață și se întoarse în adânc făcând c’op! cu coada.
Copiii luară apă într-un urcior de lut, băură și toată oboseala le dispăru iar ei se făcură mai frumoși și mai voinici ca înainte. Se spălară pe ochi și bătrâna le aduse un ștergar și se șterseră. Deodată totul în jur se coloră puternic, în culori stridente. Bătrâna era o copilă de vârsta Mariei, îmbrăcată în turcoaz, cu plete roșii ca flacăra! Ea le aduse haine și îi ajută să se îmbrace, fata într-o rochie aurie iar băiatul în hăinuțe albastre.
Apoi îi conduse în turnul acelui castel, de unde se vedea tot orașul prin care orbecăiseră atâta vreme, și atunci văzură că zidurile lui erau din granit verzui și turcoaz, țiglele acoperișurilor erau colorate vesel. O rețea de poduri subțiri de curcubee unea turnurile castelelor pe deasupra orașului.
