Deodată, în toiul luptei se arătă un călăreț pe un cal alb, cu plete lungi care ieșeau de sub coif. El își scoase coiful și era fiica regelui Mătrăgună, frumoasă că la soare te puteai uita dar la ea ba! Fata începu să strige:
- Ei, Făt-Frumos, oprește lupta că am să-ți fiu soție!
Făt-Frumos o privi și își duse mâna streașină la ochi. Imediat opri lupta și se făcu pace.
Se întoarse împreună cu prințesa și cu tatăl ei, regele Mătrăgună, la castelul regelui Harbuz. Acolo făcură o nuntă care ținu trei zile și trei nopți.
Regele Mătrăgună le dădu un sfert din regat dar după o vreme, fiind cărpănos, îl ceru înapoi. Pe Făt-Frumos și soția lui acest lucru nu-i făcu decât să râdă. Ei i-au dat înapoi pământurile, și încă pline cu pepeni, după care trăiră fericiți și poate mai trăiesc și azi dacă nu or fi murit.
